„M-am trezit cu o gheara in piept si cu o senzatie puternica de sufocare.”
Proza Hannei Bota are in comun cu cea mai veche, a marilor nostri moralisti clasici (Galaction, Agarbiceanu), arta de a infatisa cazuri morale fara a tine discursuri moralizatoare, iar cu cea a asa-zisilor "minimalisti" contemporani, stiinta de a nu se pierde in digresiuni si detalii inutile. Fata de acestia din urma insa, romanul Hannei Bota prezinta o diferenta fundamentala: are o poveste importanta de transmis, are ceva de spus si nu e doar un pretext pentru a epata publicul diletant.