„Ce-i unește pe Domnii și Doamnele despre care scriu?, m-am intrebat, in timp ce, cu siguranța gesturilor inconștiente, imi adunam textele și le puneam unul dupa altul. Caci printre ei și prin ei toți trece firul rau, rana mare a secolului XX. Ce are in comun Cornelia Blaga, care a fost la Conferința de Pace de la Paris de dupa Primul Razboi Mondial, prin care a fost consfințita Unirea Transilvaniei cu România, cu Miklós Bánffy, care ar fi vrut ca lumea sa ramina neschimbata și Transilvania acolo unde era, inglobata-n Ungaria? Ce ar avea in comun patriciana Cornelia Blaga, cea maritata cu un uriaș filosof și scriitor, cu Petru Dumitriu, care a pactizat cu regimul comunist exact atunci cind Blaga și Cornelia au avut cel mai mult de suferit de pe urma noii puteri? Ce-o aseamana pe Herta Müller, cu viața ei torturata din România ceaușista, cu același Petru Dumitriu, care a parasit România pentru ca nu mai suporta sa nu aiba voie sa scrie exact așa cum gindește? Ce ar avea in comun Doti Stanca, careia regimul totalitar comunist i-a atins insași iubirea pentru Radu, cu lumea nalucitoare a Sarei din romanul omonim al lui Agopian? Dar Mircea Cartarescu și, sa zicem, aceeași Doti Stanca? Secolul XX a trecut prin viața fiecaruia din «personajele» mele, lasind o rana nu mica. Și a trecut printre ele, facind din ele singularitați reciproc impenetrabile, monade incomunicante.” (Marta Petreu)