„in sfirșit am citit o carte româneasca. Alexandru Vakulovski: Pizdeț. Sa-i scriu? Sa nu-i scriu? Nu știu, oricum in seara asta o sa ma vad cu Santiago și o sa-i povestesc despre Pizdeț, poate o sa-i dau cartea și lui... și altora, și altora, și la emisiune probabil o sa povestesc de ea, și poate o sa-i spun și Madalinei, și lui Bogdan, și lui Miron, și poate o sa uit, așa cum deseori o fac, și poate o sa-mi treaca. Sper sa nu.” (Andrei Gheorghe)
„intr-un moment de confuzie și stagnare, cum e cel pe care il traverseaza acum literatura româna, Alexandru Vakulovski a știut sa deschida un drum, sa schițeze o orientare, a avut, cu alte cuvinte, puterea sa inoveze. Nu e puțin lucru.” (Gheorghe Perian)