In zorii lumii, spun legendele mayase din care se inspira Asturias, zeii au esuat de mai multe ori in eforturile de a crea omul, pana cand au descoperit substanta potrivita pentru a forma creatura definitiva: porumbul. Romanul aduce laolalta plamadirea omului de porumb cu denuntarea incisiva a efectelor devastatoare pe care le-a avut capitalismul asupra obiceiurilor si credintelor ancestrale ale populatiilor rurale. Printre sunete, simboluri si metafore, penduland necontenit intre real si oniric, povestea duce, in cele din urma, la deznadejde, depersonalizare si dezumanizare.