Visul, introdus in roman ca element fantastic, irational, abandonarea identitatii personajului narator ca una incerta, enigmatica, copilaria versus adolescenta, prima vazuta ca un spatiu protector, din care se decupeaza definitia fericirii („Fericirea este galopul necontenit al vietii.“), a doua un univers angoasant, in care obsesia singuratatii se instaleaza definitiv si cu efecte ucigatoare, toate sunt temele sfasietoare ale acestei carti.
Intr-o dimineata funebra, tanara Arabelle pleaca sa identifice cadavrul iubitului sau sinucigas, Jasper, patrunzand astfel in universul dezolant al spitalului, spatiu ce gazduieste nu numai ravagiile provocate de boala, dar mai ales tristetea ultima, moartea. Intalnirea cu mama iubitului sau si apoi inmormantarea provoaca in sufletul Arabellei o cascada de trairi ce frang mai intai perceptia acesteia asupra realitatii, iar apoi insasi existenta ei. Drama lui Jasper se lasa descifrata in continuare ca o succesiune de intamplari nefaste, disparitia tatalui sau fiind elementul declansator al psihozei din care s-a putut elibera doar plecand inspre nicaieri si oriunde.
Spune-ti opinia
Numele tau:
Opinia ta:Notă: Codul HTML este citit ca si text!