Teatru de hartie Rasfoieste

Teatru de hartie

Un „roman-antologie” alcatuit din 38 de povestiri ale unor scriitori fictivi, carora li se dau si scurte notite biobibliografice inventate. Fiecare autor este dintr-una din tarile in care opera lui Pavic a fost tradusa. Volumul este gandit ca o antologie a literaturii lumii, reflectand atat spiritul literaturii locale, cat si stilul unic al creatiei paviciene. Este inclusiv o povestire scrisa de un autor roman, Ion Opulescu, despre o aristocrata  care a existat cu adevarat, Natalia Chesco, casatorita cu Milan I al Serbiei. Povestirile contin „sertare” secrete care te indeamna sa cercetezi, sa gandesti, sa faci legatura intre personaje, adesea ca un cititor-detectiv, dar care cauta indicii in literatura. O alta povestire este despre un „fotoliu de murire” in care, daca te asezai, iti pierdeai viata. Un fotoliu care ajunge la diferite persoane, de-a lungul anilor, de la un capitan de vas la un negustor de antichitati, pastrandu-si misterul. In alta, aflam cum cantecul pasarelelor dintr-un parc parizian ascunde numele unui criminal care, cu secole in urma, rapise pe nedrept onoare si viata femeii cu care era insurat. „Romanele lui Pavic ar putea fi caracterizate ca apartinand realismului magic. […] O incercare de a sfida gravitatia vietii obisnuite.” Anne Tyler, The Philadelphia Inquirer „Teatru de hartie, roman prodigios de eterogen, in care canonul literar lupta cu inertia, in sensul reductiei dintre esenta si existenta, pare infuzat de acel dicton cu tenta paradoxala al lui Hippolyte Taine: «Stilul nevazut este perfectiunea stilului».” Mariana Stefanescu „«Ciudata este cartea care devine cu atat mai coerenta, cu cat este mai fragmentara», scriau Deleuze si Guattari. Ciudate si coerente sunt cartile lui Milorad Pavic, a caror lectura capata o noua dimensiune. Nu ne putem gandi decat la Italo Calvino, cu care impartaseste gustul literaturii combinatorii si manuirea unui umor caustic si totodata tandru, sau la Umberto Eco – acelasi profil de erudit, de universitar care scrie o naratiune cu «sertare secrete» […]. Milorad Pavic se diferentiaza totusi printr-o proza mult mai accesibila, rapida si proaspata, care da o tenta singulara cartilor sale.” authologies.free.fr „Fiecare nou roman al lui Milorad Pavic talmacit la noi de aceeasi traducatoare si cunoscatoare a lumii paviciene, Mariana Stefanescu, este o sarbatoare, asteptata indelung, degustata pe indelete, reluata iar si iar. Daca pentru cititor romanul este o piatra de incercare, se pot doar ghici si intui cate dificultati ii pune celui ce-l descifreaza, ii palpeaza legaturile subterane, ii depisteaza reteaua cu noduri formate din cuvinte-cheie ca sa-l incifreze in limba romana.Insa Milorad Pavic este mai mult decat innoitorul romanului contemporan. Cine are dorinta,  curiozitatea si ragazul sa-i exploreze bibliografia poate descoperi opera unui creator urias: un istoric literar dublat de un eseist si convietuind cu un scriitor total – a debutat ca poet, s-a format in spatiul prozei scurte, a trecut la roman, alternand cele doua formule epice, a experimentat apoi si in dramaturgie.” Elisabeta Lasconi

Spune-ti opinia